Image Alt

Destinations

Der Uhrturm und die hundert glockenschläge von Ciccanninu

Eines der Symbole des alten Dorfes von Madonie ist zweifellos der Uhrturm. In einer Gemeinschaft mit agro-pastoraler Tradition wurde die Uhr mit ihren hundert Glockenschläge der Drehpunkt, der den Rhythmus der Tage des armen Bauern um 8:00 Uhr, um 12:00 Uhr (zu Mittag), um 20:00 Uhr, um 22:00 Uhr ( zwei Stunden), am Mitternacht und 3:00 Uhr morgens (Ciccannìnu) markierte.

3:00 Uhr war benannt nach der Uhr, wenn die zwei Brüder, Ciccu und Ninu, aufstanden, um auf den Feldern zu arbeiten und sie blieben dann im Gedächtnis der Einwohner von Gratteri. Was den Bau des antiken Wachturm, stellt Scelsi selbst die Hypothese auf sogar das achte Jahrhundert, weil es zeitgleich mit der Gründung der Schloss ist.

Ganci Battaglia erzählt, dass die Zeit ursprünglich von einem Sklaven skandiert war, der bei am Horn um Punkt Mittag Plasen die Uhr klang. Der Uhrturm grenzte an das Sarazenenviertel. Aus diesem Grund ist es nicht schwer, sich einen Muezzin vorzustellen, der mit lauter und kräftiger Stimme fünfmal am Tag die Gläubigen rief und die vier Himmelsrichtungen ansprach.

Das mag sein, existierte der Turm bereits 1584 mit der Funktion einer Uhr, wie aus den Dokumenten des Staatsarchivs von Palermo aus dem sechzehnten Jahrhundert hervorgeht:

Antonino di Brucato capo di casa di anni 35, Lucretia sua migliere, Betta sua figlia, Salvature suo figlio, rivela una casa existenti in questa terra nella strata dello rogio conf. con la casa di Petro lo Cascio et di Mattheo Cirincioni(Archivio di Stato-Palermo, Riveli Tribunale Real Patrimonio, V. 1166, anno 1584).

Jo‘ maria di Alongi capo di casa di anni 32, Joannella sua mugliere rivela una casa in dui corpi murata ne la ruga di lo Orlogio confina con Marco Tamburello et con lo orologio per lo prezzo di unci 20 (Archivio di Stato-Palermo, Riveli Tribunale Real Patrimonio, V. 1169, f. 721, anno 1607).

s
s

In diesen Dokumenten haben Männer und ihren Frauen geschrieben, dass es die Präsenz von einem Uhrturm war. Auch heute noch sind diese hundert Glockenschläge eine wichtige Erinnerung an die Einwohner, die pünktlich um die Mittagszeit nach Hause kommen und ihre Mittagessen auf dem Tisch vorfinden.

Im Jahr 1908 wurde eine weitere moderne Maschinen dank der Großzügigkeit des Priesters Saverio Ruggeri. Schließlich hat die letzte Restaurierung, die vor kurzem stattfand, leider einen großen Teil des darunter liegenden Gesteins zerstört, um die Wand glatt und geschliffen zu machen.

Auf jeden Fall ist das Viertel von dem Uhrturm unter dem Schlossareal sicherlich einer der stimmungsvollsten Orte um Ihre Fotos zu machen. Man kann zum Beispiel auf das felsige Ufer des Wildbachs Crati zeigen, um ein suggestives Panorama eines Landes zu bewundern, das reich an Geschichten und Legenden ist.

s
s

Ciccu e Ninu

Ciccu e Ninu eranu frati
du’ fratuzzi assistimati
si susevanu matinu:
prima Ciccu e doppu Ninu.
‘Ntra la notti scura ancora
già pigghiavanu pi fora;
pi li strati e li trazzeri
cu’ li scecchi o cu’ li peri
si nni javanu friscannu
caminavanu cantannu.
Doppu fatta tanta via
lu gran suli cumparìa:
acchianava maistusu
‘ntra li negghi ghiri ‘nsusu
e già junti a la campìa
Ciccu all’antu si nni ja
e calava lu zappuni
cadinzannu li canzuni
mentri Ninu, cchiù massaru
c’un cuteddu ed un panaru
si circava l’arvuliddi
pi li frutti fattuliddi:
ogni tantu aprìa la vucca
qualchi fruttu si l’ammucca.
Doppu poi stanchi e sudati
si juncevanu li frati
dda davanti lu pagghiaru
cu lu ciascu e lu panaru:
Cu’ manciava e cu’ vivìa
cu’ era stancu s’abbattìa
po’ chiù forti e rinfrancatu
cu cchiù lena e cu cchiù ciatu
Ciccu java a fari ligna,
Ninu a vidiri la vigna
a ‘ncannari li sarmenti
cu li pampini pinnenti
giarni e virdi, ‘nzurfarati
‘ntra li primi matinati
quannu luci l’acquazzina
comu stizza chianciulina
e lu suli è ammucciateddu
‘ntra lu celu annigghiateddu.
‘Ntra dda terra, ddi du’ frati
cunzacravanu jurnati
ma cugghevanu li frutti
e ghinchevanu li vutti
mentri a tempu di pisari
cu’ li muli a scarpisari
furiannu ‘ntunnu ‘ntunnu
‘ntra lu granu biunnu biunnu
ca di poi diventa pani,
ci passavanu simani.
E po’ doppu comu pazzi
carricavanu visazzi
e purtavanu furmentu
già spagghiatu di lu ventu.
Doppu poi cu ventu e nivi
era l’ura di l’alivi:
nni facevanu cantara
si l’annata unn’era avara
e ghinchevanu li giarri
senza sordi e senza sciarri
mentri tuttu lu paisi
ca videva li so’ ‘mprisi
sia lu riccu o lu mischinu,
già ludava a Ciccu e Ninu.
A la morti di sti frati,
quannu foru vurricati,
lu ricordu nun finìu
lu so’ nnomu nun muriu.
Quannu ficiru lu roggiu
cu’ la turri e cu’ l‘alloggiu
cu li speri e lu quatranti
cu li littri granni tanti,
lu ruggiaru, ‘ncegnu finu,
già pinzò pi Ciccu e Ninu.
E già doppu menzanotti,
a li tri senti li botti:
centu corpa di battagghiu.
È signali di travagghiu
ca ci dici a lu viddanu
ch’avi a gghiri assai luntanu:
Lassa lettu e la muggheri,
curri e va pi li trazzeri
curri all’antu, a la campìa,
cu lu scuru fa la via,
si campari un voi mischinu,
penza sempri a Ciccu e Ninu.

(G. Ganci Battaglia, Surgìva, Ed. Domino. Palermo 1940)

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit sed.

Follow us on