Image Alt

Destinations

La Tour de l'Horloge et les cent coups de Ciccanninu

L’un des symboles de l’ancien village madonite est sans aucun doute la Tour de l’Horloge. Dans unecommunauté de tradition agro-pastorale, l’horloge, avec ses cent coups, est devenue le pivot qui a marqué le rythme des journées des pauvres paysans à 8 heures, à 12 heures (midi), à 20 heures, à 22 heures (deux heures) minuit et 3 heures (Ciccannìnu).

De cette façon, en fait, était cet appel horaire dans lequel, une fois les deux frères, Ciccu et Ninu, ils se levaient pour aller travailler dans les champs, puis restaient dans la mémoire des Gratteresi. Quant à la construction de l’ancienne tour de guet, Scelsi lui-même assume même le VIIIe siècle, car elle est contemporaine de la fondation du château.

Ganci Battaglia nous raconte que le temps était à l’origine marqué par un esclave, qui jouait en soufflant dans sa corne à midi pile. Il était situé à côté du quartier des Sarrasins. Pour cette raison, il ne serait certainement pas difficile d’imaginer un muezzin avec une voix forte et puissante appelant les fidèles cinq fois par jour, abordant les quatre points cardinaux. Quoi qu’il en soit, la tour existait déjà en 1584 avec la fonction d’horloge, comme on peut le voir dans les révélations du XVIe siècle des Archives d’État de Palerme:

Antonino di Brucato capo di casa di anni 35, Lucretia sua migliere, Betta sua figlia, Salvature suo figlio, rivela una casa existenti in questa terra nella strata dello rogio conf. con la casa di Petro lo Cascio et di Mattheo Cirincioni (Archives d’État-Palerme, Tribunal Riveli Real Patrimonio, V. 1166, année 1584).

Jo’ maria di Alongi capo di casa di anni 32, Joannella sua mugliere rivela una casa in dui corpi murata ne la ruga di lo Orlogio confina con Marco Tamburello et con lo orologio per lo prezzo di unci 20 (Archives d’État-Palerme, Riveli Real Patrimonio Tribunal, V. 1169, f. 721, an 1607).

s
s

Encore aujourd’hui, ces cent coups sont un rappel significatif pour les locaux qui, à midi pile, rentrent rapidement chez eux pour trouver le déjeuner sur la table. En 1908, une machine plus moderne fut donnée pour la munificence du prêtre Saverio Ruggeri.

Enfin, la dernière restauration, qui a eu lieu récemment, a malheureusement détruit une grande partie de la roche sous-jacente, pour rendre le mur lisse et polie. Dans tous les cas, le quartier de l’Horloge sous la zone du château est certainement l’un des points les plus évocateurs pour prendre vos photos, par exemple en regardant la rive rocheuse du ruisseau Crati pour admirer un panorama suggestif d’une ville pleine d’histoires et légendes.

s
s

Ciccu e Ninu

Ciccu e Ninu eranu frati
du’ fratuzzi assistimati
si susevanu matinu:
prima Ciccu e doppu Ninu.
‘Ntra la notti scura ancora
già pigghiavanu pi fora;
pi li strati e li trazzeri
cu’ li scecchi o cu’ li peri
si nni javanu friscannu
caminavanu cantannu.
Doppu fatta tanta via
lu gran suli cumparìa:
acchianava maistusu
‘ntra li negghi ghiri ‘nsusu
e già junti a la campìa
Ciccu all’antu si nni ja
e calava lu zappuni
cadinzannu li canzuni
mentri Ninu, cchiù massaru
c’un cuteddu ed un panaru
si circava l’arvuliddi
pi li frutti fattuliddi:
ogni tantu aprìa la vucca
qualchi fruttu si l’ammucca.
Doppu poi stanchi e sudati
si juncevanu li frati
dda davanti lu pagghiaru
cu lu ciascu e lu panaru:
Cu’ manciava e cu’ vivìa
cu’ era stancu s’abbattìa
po’ chiù forti e rinfrancatu
cu cchiù lena e cu cchiù ciatu
Ciccu java a fari ligna,
Ninu a vidiri la vigna
a ‘ncannari li sarmenti
cu li pampini pinnenti
giarni e virdi, ‘nzurfarati
‘ntra li primi matinati
quannu luci l’acquazzina
comu stizza chianciulina
e lu suli è ammucciateddu
‘ntra lu celu annigghiateddu.
‘Ntra dda terra, ddi du’ frati
cunzacravanu jurnati
ma cugghevanu li frutti
e ghinchevanu li vutti
mentri a tempu di pisari
cu’ li muli a scarpisari
furiannu ‘ntunnu ‘ntunnu
‘ntra lu granu biunnu biunnu
ca di poi diventa pani,
ci passavanu simani.
E po’ doppu comu pazzi
carricavanu visazzi
e purtavanu furmentu
già spagghiatu di lu ventu.
Doppu poi cu ventu e nivi
era l’ura di l’alivi:
nni facevanu cantara
si l’annata unn’era avara
e ghinchevanu li giarri
senza sordi e senza sciarri
mentri tuttu lu paisi
ca videva li so’ ‘mprisi
sia lu riccu o lu mischinu,
già ludava a Ciccu e Ninu.
A la morti di sti frati,
quannu foru vurricati,
lu ricordu nun finìu
lu so’ nnomu nun muriu.
Quannu ficiru lu roggiu
cu’ la turri e cu’ l‘alloggiu
cu li speri e lu quatranti
cu li littri granni tanti,
lu ruggiaru, ‘ncegnu finu,
già pinzò pi Ciccu e Ninu.
E già doppu menzanotti,
a li tri senti li botti:
centu corpa di battagghiu.
È signali di travagghiu
ca ci dici a lu viddanu
ch’avi a gghiri assai luntanu:
Lassa lettu e la muggheri,
curri e va pi li trazzeri
curri all’antu, a la campìa,
cu lu scuru fa la via,
si campari un voi mischinu,
penza sempri a Ciccu e Ninu.

(G. Ganci Battaglia, Surgìva, Ed. Domino. Palermo 1940)

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit sed.

Follow us on